Roata vieţii se-nvârte

* Înainte de revoluţie nu se ştia sensul cuvintelor “disponibilizat” sau ”şomer”. Şcolile profesionale sau de ucenici din intreprinderi te calificau într-o meserie aleasă de tine şi te repartizau la o fabrica sau uzina. Dacă erai găsit fără ”slujbă” statul te obliga să te angajezi cât mai repede. Dar, de atunci, au trecut aproape 30 de ani şi prezentul s-a schimbat

Dacă, din păcate, ai avut ghinionul şi ai fost disponibilizat sau ai trecut în şomaj, de astăzi poţi fi sigur că începe calvarul. Dacă eşti trecut de 50 de ani şi mai eşti şi femeie, apoi chiar că astăzi este vineri 13 şi se adevereşte ceea ce se spune in folclor ”ghinion”. Sunt în Brăila societăţi care se ocupă de plasarea forţei de muncă, care intră in posesia unor informaţii ai căror subiecţi sunt bărbaţii şi femeile trecute de 45 de ani. Invariabil, formularea este: „Un moş de 50 de ani“ sau „O babă de 47 de ani“. Uneori zâmbesc, deoarece şi eu sunt trecut binişor de această vârstă, alteori mă gândesc serios că s-a schimbat perceptia lor asupra vârstei. Dacă o persoană nu mai lucrează, musai trebuie sa fie moşneag sau babă. Cine are un fir de păr alb pe cap sau la mustaţă, este evident că nu se mai numără printre cei vii şi activi. Directorii de fabrici, patronii unor societăţi mici sau ai unor buticuri fac alergie la persoanele trecute de 45 de ani, atunci când se prezintă pentru angajare, în urma unor anunţuri publicate în presă sau afişate pe stâlpi. Zilele acestea m-am întâlnit cu o doamnă, să-mi ceară un sfat sau o pilă pentru angajare: are 50 de ani şi vrea să muncească, deoarece nu se mai descurcă. Mi-a spus că a rupt mai multe perechi de încălţăminte tot umblând prin Brăila pentru un loc de muncă, fie el şi din acela de dat cu mătura sau de şters copiii la fund. M-am ruşinat şi m-am gândit că eu nu pot să fac nimic şi am îndrumat-o la o societate, unde cunosc un prieten. Este un caz din zecile aflate în aceeaşi situaţie.

Au fost azvârliţi din societate ca o măsea stricată, au devenit rebuturi la doar 45-50 de ani. Ei au copii, au nepoţi, pot fi părinţii noştri. Mulţi au carte, o experienţă într-un domeniu, însă sunt vinovaţi că nu mai au 30 de ani. Nu ştiu cum se desfăşoară concursurile pentru diferite posturi, însă, constat că reuşesc doar fătucile sau acei „mahari” extrem de dotaţi. Există şi reversul medaliei. Cucoane care nu mai acceptă orice slujbă, chiar dacă nu au mâncat de trei zile, dar şi bărbaţi cu nasul pe sus, făcuţi doar să fie şefi şi să învârtă trei hârtii, iar când i se oferă spre executare un şanţ, strâmbă din nas ca după maşina de gunoi. Curios este că acest fenomen se intâlneşte şi la ţară, acolo unde, evident, nu sunt societăţi de calculatoare sau de proiectare. Când te inghesuie nevoia, când trag copiii de buzunarele tale, poţi, la o adică, măcar provizoriu, să accepţi şi o asemenea ofertă. Viaţa-i lungă şi nu se ştie ce-ţi oferă viitorul. În Brăila sunt disponibile multe locuri de muncă, vorbesc de cele oficiale, acestea zac pe afişul sau monitoarele TV de la AJFOM de luni de zile. Păcat este, că după o viaţă de muncă şi chin, te trezeşti că într-o zi nu ai un loc de muncă şi nu ai din ce supravieţui. Colegii şi prietenii nu te mai cunosc atunci când apelezi la ei, cu toate că, ar putea să-ţi întindă o mână de ajutor. Ba, chiar te şi judecă: “Până acum ce ai făcut? De ce nu ţi-ai găsit de muncă?”. Si in fond si pana la urma de ce sa te duci la un serviciu prost platit de asa zisul patron cu cele 3 clase elementare, care iti reproseaza zilnic ca nu ai vanzare la chiosc sau nu ti-ai facut norma la cusut camasi turcesti sau italiene! Ce rost mai are? Nimeni nu ştie ce este în sufletul tău, nimeni nu ştie prin ce tragedie interioară treci. Dar, te consolezi şi îţi zici în sinea ta… Roata vieţii se-nvârte!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *