Tradiţii populare de „Izvorul Tămăduirii”

Una dintre cele mai importante sărbători creştine, din Vinerea Luminată este Izvorul Tămăduirii, fiind celebrată astazi, vineri, 13 aprilie. Cu acest prilej, preotii oficiaza Sfânta Liturghie începând cu ora 9.00, apoi, împreună cu credincioșii, vor merge în procesiune la izvorul, fantana sau apa tămăduitoare din localitate, unde se va săvârși slujba de Sfințire a Apei.

De Izvorul Tămăduirii se sfinţesc apele. Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică. După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul ”Mântuieşte, Doamne, poporul Tău”. În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare are rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei.

În tradiţia populară, se crede că bolnavii care respectă ritualul şi beau apă sfințită din ziua praznicului dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc. De asemenea, cu Agheasma Mică se stropesc încăperile din gospodărie, cu excepţia băii. În tradiţia populară, sărbătoarea este norocoasă şi spornică pentru săpătorii de fântâni. În această zi, în popor se spune că apele sunt mai zgomotoase și mai zbuciumate. De aceea, zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă. Gospodinele respectă sărbătoarea şi nu spală, nu calcă rufe sau nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că se spune că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată. Tot în această zi, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca ele să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. Se stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului și grădinile şi livezile, pentru a fi un an rodnic. Totodată, oamenii cred că acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei. În ziua de Izvorul Tămăduirii, tinerii adolescenţi din anumite zone ale ţării obișnuiau să facă legământul juvenil – în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Persoanele ”legate”, verii, surorile, fraţii, fraţii de cruce se întâlneau anual sau după căsătorie, la Rusalii. După încheierea legământului, ei se comportau unii faţă de ceilalţi ca adevăraţi fraţi şi surori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *