Pastele Blajinilor la Braila

Sambata, duminica sau luni, la o saptamana dupa Inviere, in fiecare an traditia populara care se mosteneste din mosi stramosi, romanii merg la mormintele celor care ne-au parasit si le aduce un omagiu. Imparte cozonac si oua rosii, bautura si tamaiaza mormintele. In aceste zile, mii de braileni trec portile cimitirelor printr-un pelerinaj de dute-vino, comemorand plecarea definitive a rudelor.

De Pastele Blajinilor se crede ca sufletele mortilor sunt slobode, de aceea in aceasta zi se gatesc multe si alese bucate si se impart pe la vecini, cu credinta ca mortii, numai in aceasta zi, sunt liberi si pot gusta din mancarurile pregatite. La cine nu serbeaza si nu da mortilor de pomana vin mortii noaptea si le cer. De asemeni tot azi au loc sarbatori campenesti, unde se mananca oua rosii si incondeiate.

Se crede ca Blajinii se bucura tare mult vazandu-i pe oameni ca petrec la aceasta sarbatoare. Acest nume le vine din graiul stramosilor nostri cu sensul de „Sfantul Luminos”
Pastele celor adormiti este ziua in care aproape toti romanii, care au pe cineva drag plecat din viata, se duc la mormantul lui pentru a-l onora sau a-l venera.

Cimitirele brailene au fost luate cu asalt, de crestinii ortodocsi indiferent de etnie inca de duminica de la primele ore ale diminetii. Chiar daca oficial aceasta zi este luni, brailenii merg la morminte de duminica, iar comerciantii de ocazie profita si isi expun „marfa” direct pe asfalt. Nimic nu lipsea: de la flori, lumanari si tamaie, pana la candele si carbuni.

La intrarea in cimitirul Sfantul Constantin, inghesuiala mare, lume grabita si un clopotar care tragea de zor de sfoara clopotului, primind, in schimbul muncii prestate, pomana sau cate un “ban de hartie”.
Pe aleea principala, de o parte si de alta, preoti din municipiu sau veniti si din judet, inconjurati de oameni citeau pomelnice la pretul de 1 – 2 lei bucata. Prin „furnicarul” de pe alei, dar si printre morminte, intalnim nelipsitii cersetori, care asteaptau sa primeasca si ei de pomana. Printre alei Politia Locala supravegheaza care, cum si ce fel… Alti cersetori avand papornite pe rotile, stau langa tine pana iti termini treaba de la mormant “stramocind” poate, poate ii dai ceva.  De altfel cetatenii trec pe la mormintele celor trecuti in nefiinta, aprinzand cate o lumanare si tamaind pachetele cu mancare.
„Chiar daca sarbatoarea mortilor este maine (n.r. azi), am venit cu pachete, de astazi, pentru ca maine ma duc la serviciu. Bine ca nu a mai fost ploaie… Oricum, Dumnezeu a tinut cu noi zilele acestea, pentru ca este cald si pomii au inflorit. Fiecare si-a plans mortii si, care mai de care au adus bucate alese. Pacat ca acesti cersetori nu au rabdare si mai dau buzna peste tine sau te agaseaza neincetat. Se reped sa apuce cat mai multe pachete, pe care nu pun mare pret. Cea mai cautata este bautura, la multi le sticlesc ochii pe paharelele de vin. Da’ asa e de cand lumea si cred ca ei, mortii nostri, ne iarta pentru asta. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace”, ne-a spus Ioana Popa.

La poarta de la cimitirul nou din cartierul Radu Negru, floraresele imbie clientii cu reclame verbale: ia capsunica parfumata, ia randunica frumoasa, poftiti la craite pestrite… Cu toate ca nu au nici o legatura cu lumea florilor, precupetele isi fac treaba chiar si fara casa de marcat. In cimitir mormane de iarba taiata de pe morminte sau alei. Chiar la intrare pe aleia principala, troneaza un ditamai container plin de mizerie. De asemeni si pubelele sunt pline ochi. Sa nu mai spunem de haldele de gunoi… Bag de seama ca administratorul acestui “loc cu verdeata si liniste” sau preotul care raspunde de acest cimitir,  nu s-a “caznit” sa stranga gunoiul macar pentru oamenii care platesc taxa anuala la cimitir sau asa de omenie pentru sarbatoarea la care participam. “Mare mizerie. Nu pot sa cred de ce este asa la acest cimitir, ca doar si in alti ani am fost aici si nu era asa dezastru?”, spune o braileanca.
Traditie si credinta
Dupa Duminica Tomii, incepe saptamana Mironositelor sau a Negrelor, ultima duminica sugerand postul negru pe care obisnuiesc sa-l tina femeile in aceasta saptamana. A doua saptamana dupa Pasti e consacrata mai ales mortilor. De altfel, saptamana incepe cu Lunea mortilor sau Pastele mortilor, zi in care se inalta rugaciuni si se fac sacrificii la mormintele celor decedati din familie. De obicei, in satele romanesti, ziua de luni era zi de post, insa, curios, in aceasta luna era recomandat sa se manance pasca si slanina sfintita, pastrate special de la Pasti, spunandu-se ca se prohodesc. Daca procedau asa, oamenii se considerau feriti de orice primejdie si boli.
De regula, in aceasta zi de luni, dupa Duminica Tomii, in mai tot estul si sudul Europei, odinioara, se tinea si Pastele Blajinilor sau Pastele Rohmanilor. Credinte despre blajini sunt multe si contradictorii. Se spune ca ar fi cei dintai oameni de pe pamant, sustinand, de atunci incoace, stalpii cerului si ai pamantului; crestinismul i-a adoptat, transformandu-i intr-un soi de crestini aparte, convertiti nu de Iisus Hristos ci de Fiul Oii; ei ar locui intr-o tara foarte departata, undeva spre marginea pamantului sau chiar sub pamant, ascunsi de lumea noastra mincinoasa; alti oameni cred ca blajinii locuiesc pe niste insule, aici aducandu-le de mancare ciorile; ei nu au case, mancand poame si umbland mai tot timpul goi. La trup sunt mai mici ca noi, insa au calitati morale deosebite, precum bunatatea, blandetea si simplitatea, care-i fac adevarate modele pentru oameni. Postesc tot anul, astfel impiedicand sfarsitul lumii noastre; in rugaciunile lor nu cer nimic, singura lor sudalma fiind: „Du-te la Domnul!”.
Legatura acestor omuleti cu lumea umana este asigurata de cojile de oua aruncate pe apa curgatoare in Vinerea Mare sau in Sambata Pastilor, de gospodine; era mare pacat daca nu se facea asa, deoarece blajinii nu ar mai aflat niciodata cand este Pastele lor. Despre aceste coji se spune ca plutesc timp de opt zile, pana ajung pe Apa Sambetei, rau infernal care ar izvori de sub radacinile Bradului Lumii, ar inconjura pamantul de trei, sapte sau noua ori si s-ar varsa pe lumea cealalta, in Iad. Apa Sambetei trece si pe langa ostroavele blajinilor; acestia, vazand cojile de oua, le iau si incep sa manance ce mai gasesc in ele, spunandu-se ca dintr-un ou se satura 12 suflete. Dupa ospat, blajinii se casatoresc cu femeile lor, ramanand impreuna cu ele intre sase si 30 de zile, aceasta perioada fiind singura din an in care se poate inmulti neamul blajinilor.
Oamenii satelor romanesti tineau cu strasnicie Pastele Blajinilor, altfel nu ar fi putut rodi ogoarele, oile s-ar fi imbolnavit, iar pe ei i-ar fi durut mainile si picioarele.
Prin Botosani, batranii dadeau de-a dura ouale rosii, in amintirea blajinilor, iar in Bucov se iesea la iarba verde cu mancare si bautura, multe firimituri si picaturi fiind lasate sa cada pe pamant, intru pomenirea celor omorati de hoti, impuscati, spanzurati sau inecati. Prin alte locuri, oamenii se duceau in cimitire, aici bocindu-si mortii, dand de pomana si depunand ofrande pe morminte.
Unii etnologi au vazut in blajini un fel de „rezerva” a spitei umane, acestia trebuind, la un moment dat, in functie de pacatosenia noastra, sa ne inlocuiasca. Altruisti, blajinii se roaga pentru sufletele noastre, sperand sa le vina randul la locuirea pamantului cat mai tarziu cu putinta.
In loc de incheiere
…Noi suntem de o parte si mortii de alta parte. Ei stiu cum gandim si ce credem noi, pentru ca ei au fost aici. Cu totii, mai devreme sau mai tarziu, ajungem acolo, aceasta este calea pe care merge fiecare om. Dumnezeu, care stie tot adevarul, nu vrea sa fim in nestiinta si, pe paginile Sfintelor Scripturi, ne descopera cum este in lumea de dupa mormant, ce se intampla dupa moarte si care sunt dorintele celor morti cu privire la noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *