Astăzi este Sfantul Mare Mucenic Gheorghe

Pe 23 aprilie, creştinii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sf. Gheorghe, purtătorul de biruinţă.

Creştinii îl prăznuiesc pe măritul, minunatul, vestitul mare mucenic Gheorghe, care a trăit în vremea împăratului Diocleţian (sec. IV ). Sfântul Gheorghe se trage din Capadochia, din neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor care purtau numele de tribuni.

Numele şi icoana Sfântului Gheorghe sunt cunoscute şi răspândite în toată lumea creştină; calendarele îi consemnează amintirea la 23 aprilie, zi care, în multe părţi ale lumii, este ţinută ca sărbătoare deosebită.  Faptul cel mai impunător rămâne veneraţia pe care, de veacuri, întreaga creştinătate o aduce tânărului cavaler, biruitor al fiarei înspăimântătoare, ucigaş de oameni nevinovaţi.
Zice-se că la marginea unei cetăţi cu locuitori paşnici, probabil păstori, apărea din când în când, ieşind din lacul apropiat, un monstru înspăimântător a cărui suflare otrăvea tot ce atingea. Pentru a ţine departe de ei o asemenea nenorocire, locuitorii au hotărât să-i dea câte o oaie din turmele lor. Dar fiara venea în continuare şi ne având cu se să o îmblânzească, oamenii s-au gândit să sacrifice pe unul dintre ei. Au hotărât să tragă la sorţi pentru a alege nefericita victimă şi sorţii au căzut asupra fiicei regelui, îndrăgită de toată cetatea. În timp ce se îndreptau spre poarta cetăţii, un tânăr cavaler călare pe un cal alb şi purtând în mâini o suliţă ce avea la capătul de sus un semn necunoscut lor, s-a apropiat de ei şi i-a întrebat ce se petrece acolo. Era ostaşul Gheorghe, care venea din Capadocia. Viteazul războinic s-a repezit spre fiara ce aştepta pe malul lacului şi, cu suliţa, l-a pironit la pământ pe înfiorătorul monstru.
Întors spre convoiul înmărmurit de groază şi de admiraţie, el le-a vorbit oamenilor locului despre Hristos, despre Crucea Lui Sfântă, pregătindu-i pentru Sfântul Botez.
Când împăratul a aflat că valorosul său cavaler este creştin, şi chiar caută să atragă şi pe alţii la urmarea Celui răstignit şi mort pe cruce între doi tâlhari, a poruncit ca Gheorghe să fie supus chinurilor celor mai groaznice. Tânărul ostaş a rămas atât de senin, încât însăşi împărăteasa a cerut să devină creştină.  El are nenumărate forme, datorate diferitelor limbi prin care a ajuns la noi. Marea mulţime a prenumelor pornite din rădăcina „Gheorghe”, este încă o dovadă a preţuirii de care se bucură „marele mucenic” în rândul creştinilor; putem vedea în acest fapt şi o expresie a iubirii faţă de valorile pe care le-a preţuit Sfântul Gheorghe: puritatea, curajul, bunătatea, iubirea faţă de Sfânta Cruce.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *