Mesajul de sărbători al Arhiepiscopului „Dunării de Jos”

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă Arhiepiscopul Dunării de Jos Casian Crăciun a adresat urarea de sărbătoare tuturor enoriasilor acestei zone.

„Din darul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Dunării de Jos, Preacucernicului cler şi preacuviosului cin monahal şi la toţi binecredincioşii creştini din Arhiepiscopia noastră, har, pace sufletească, ajutor în toate cele folositoare şi duhovniceşti bucurii la Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, Bobotezei şi Anului Nou, iar de la smerenia noastră arhiereşti binecuvântări.

Iubiţi credincioşi şi credincioase, Iarăşi ne cercetează de Sus Mântuitorul, ,,Darul şi Adevărul“! În duioşia rugăciunilor, în farmecul datinilor, în pregătirea sufletească sunt tot atâtea trepte pe care Fiul ,,Cel făr᾽de‑nceput“ coboară, Se naşte smerit în Peştera sărăcăcioasă a Betleemului. Din ceruri este însoţit de coruri îngereşti, cântând ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire!“ [Luca 2, 14]. Sărbătoarea conţine tot mesajul profund al Naşterii Domnului, explicând prin dreapta şi sfânta credinţă motivaţia acestei întrupări: mântuirea lumii din nemărginita iubire a lui Dumnezeu, concretizată prin jertfă: ,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul‑Născut L‑a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ [Ioan 3, 16]. Efectul spiritual fundamental al întrupării Domnului este precizat de Sfântul Atanasie cel Mare [† 373]: ,,Dumnezeu S‑a făcut om ca pe om să‑l îndumnezeiască!“.

Iubiţi credincioşi, În anul pe care‑l începem cu ajutorul lui Dumnezeu, dorim a stărui asupra binefacerilor satului românesc, în trecut şi în actualitate, pentru sufletul şi spiritualitatea unui popor smerit, creativ şi harnic. El a dat generaţii şi generaţii de eroi, savanţi şi sfinţi, printr‑o educaţie completă şi echilibrată, prin credinţă curată şi prin munca izvorâtoare de valori şi prin oameni valoroşi, care s‑au remarcat mai apoi, în timp, la oraşe, în ţară şi în străinătate. Părintele Dumitru Stăniloae [1903‑1993] vede în viaţa ţăranului român la sat o naturaleţe şi o puritate a trăirii, manifestate în muncă şi în primenirea sau împrospătarea forţelor sufleteşti pentru Sfânta Liturghie. Urma apoi, în centrul satului, hora, care este un ritual al bucuriei sărbătorii. Aceste valori sunt pe cale de dispariţie ori expuse sporadic la anumite momente, fapt care conduce la sărăcirea valorilor satului tradiţional şi a sufletului românesc. Redescoperirea omeniei româneşti, despre care vorbea Părintele Dumitru Stăniloae este un motiv pentru revenirea asupra cercetării şi valorificării specificului satului românesc, deoarece în viziunea lui omenia este suprema aristocraţie posibilă14. O întreagă teologie şi filosofie se întrezăresc în viaţa satului tradiţional. Cercetători, oameni de cultură, reprezentanţi ai centrelor de tradiţii şi folclor au identificat nume şi fapte demne de cele mai autentice opere culturale. Nu întâmplător, pe lângă Institutul de Etnografie şi Folclor ,,Constantin Brăiloiu“, există la Bucureşti celebrul Muzeu Naţional al Satului ,,Dimitrie Gusti“, precum şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român. De aceea, între ideal şi valoare în satul de ieri, se cuvine să cercetăm cu atenţie şi satul de azi, pentru a încuraja unele iniţiative de reluare a tradiţiilor, a obiceiurilor şi a datinilor sănătoase. Preotul, învăţătorul, medicul şi primarul pot contribui la valorificarea patrimoniului încă existent, degradat sau în stare bună, la refacerea chipului satului de odinioară, ca paradigmă pentru cel de astăzi. Meseriile populare ar putea fi reînviate prin programe speciale şi, astfel, s‑ar putea încuraja deplasarea unor tineri la sat, singura modalitate de continuare a unei tradiţii ce nu trebuie abandonată. Nu trebuie însă să uităm că apartenenţa la valorile satului o dă participarea la o anume stare de spirit şi la un anumit mod de viaţă.

Manifestările religios‑populare au, de asemenea, un rol covârşitor în reînvierea tradiţiilor şi a datinilor satului, care sunt, conform lui Vasile Băncilă [1897‑1979], ,,un minereu de preţ, din care se poate extrage aur pentru sufletul şi rostul românesc“16. Ele contribuie decisiv la refacerea chipului satului de odinioară, şi, prin aceasta, la păstrarea identităţii creştine şi româneşti. „Suntem şi vom fi totdeauna neam de ţărani. Prin urmare, destinul nostru ca neam, ca stat şi ca putere culturală atârnă de cantitatea de aur curat ce se află în sufletul ţăranului. Dar mai atârnă în aceeaşi măsură şi de felul cum va fi utilizat şi transformat acest aur în valori eterne“.

Studierea cu atenţie şi descoperirea adevăraţilor iniţiatori şi promotori ai cultului pentru opera ţărănească reprezintă un act de mare demnitate şi o binefacere pentru fiecare zonă, sat ori cătun. Descoperirea harnicilor preoţi, folclorişti de odinioară, a învăţătorilor preocupaţi de datini şi de obiceiuri bătrâneşti, a primarilor promotori ai instituţiilor tradiţionale reprezintă o îndatorire onorantă pentru redarea cât mai fidelă a chipului ţăranului român şi a satului românesc, surse de valori nepieritoare şi mereu actuale. Iată de ce Sfântul Sinod a iniţiat, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, programul comunitar‑bisericesc de evaluare a patrimoniului satului românesc într‑o etapă a părăsirii acestuia şi a unei accentuate secularizări. Şi în mediul rural pătrund produsele moderne în detrimentul celor tradiţionale. Împreună, toţi factorii responsabili, bisericeşti, culturali, educaţionali şi administrativi, pot iniţia programe de salvare a patrimoniului încă existent şi de punerea în valoare a acestuia. Dar cel mai valoros între bunurile patrimoniale rămâne omul lui Dumnezeu, ţăranul fidel gliei şi tradiţiilor sănătoase, ca o sursă inepuizabilă pentru tânăra generaţie.

Să primim acest îndemn sacru, cultural şi de identitate, ca pe un dar de Crăciun şi să‑l oferim cu bunăvoinţă tuturor celor interesaţi ca, astfel, să ne îmbogăţim cu toţii atât spiritual, cât şi cultural! Starea suavă de lumină şi bucurie pe care ne‑o transmite sărbătoarea Naşterii Domnului să nu fie una efemeră, ci să pătrundă în adâncul sufletelor noastre, devenind un bun de mare preţ pentru întreaga viaţă! Cunoscute fiind toate preocupările pentru cercetarea, apărarea şi păstrarea acestor valori atât spirituale, cât şi sociale, de către bunii noştri preoţi, de către cadrele didactice, de către primari şi alţi credincioşi interesaţi de identitatea noastră creştinească şi românească, avem încredinţarea că‑n anul ce bate la uşă vom reflecta cu toţii şi vom contribui la actualizarea acestor frumoase şi sacre tradiţii ale satului şi, implicit, ale obârşiei noastre.

Astfel, ne redescoperim şi ne cinstim rădăcinile şi pe înaintaşii noştri! Dorindu‑vă tuturor căutătorilor de autentic în rugăciune, în datini şi‑n obiceiurile de Crăciun, în viaţa de zi cu zi, la oraş ori la sat, să trăim în duhul sfintei noastre credinţe creştin‑ortodoxe. Îl rugăm pe Mântuitorul, Prunc născut în ieslea Bethleemului să reverse asupra noastră pacea Sa, binecuvântarea Sa, bucuria Sa şi, mai ales, iubirea Sa faţă de tot omul! În duh de comuniune cu cei de ieri, să nu‑i uităm nici pe cei de astăzi, în chip special pe cei mai trişti, mai bolnavi şi mai săraci decât noi! Aşa gândind şi aşa făcând, cercetându-i şi ajutându-i, să petrecem sănătoşi Sfintele Sărbători de Crăciun şi Bobotează şi de Anul Nou! Al vostru de tot binele voitor şi către Domnul rugător, † Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *