Paşte fericit !  

 

Nu putem vorbi despre Înviere fără să vorbim mai întâi despre moarte. Înţelegând ce este moartea dobândim o cunoaştere aparte a ceea ce este Înviere. Adevărul revelat în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie ne încredinţează că moartea nu aparţine fiinţei omeneşti de la zidirea ei, ci este un accident produs de păcat.

Dumnezeu ne-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii (Înţelepciunea lui Solomon).

Păcatul a produs tulburare în echilibrul şi armonia primordială a firii create. Sfântul Pavel spune: “printr-un om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat moartea , iar moartea a trecut la toţi oamenii, prin acela în care toţi au păcătuit… adică prin Adam”.

Drepţii dinainte de venirea Mântuitorului aveau o slabă credinţă şi nădejde într-o altă existenţă de după moarte. Proorocul Isaia plin de bucurie strigă: “morţii tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia. Deşteptaţi-vă cei ce sălăşluiţi în pulbere, căci din sânul pământului umbrele vor învia”. (Isaia 26)

Ceea ce atunci era abia o slabă întârziere a devenit o certitudine prin venirea Mântuitorului în lume. “căci întru El era viaţa” şi El a venit în lume “pentru ca lumea viaţă să aibă şi mai multă să aibă” şi pentru ca “tot cel ce crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”.

Învierea Domnului a adus răspuns la marea întrebare pe care omenirea şi-a pus-o totdeauna: Ce se întâmplă cu noi după moarte? Se termină oare viaţa noastră prin moarte?

Cu puterea Sa Dumnezeiască, Hristos a biruit moartea. Înainte de pa-timi a înviat pe fiica lui Sair sculând-o de pe patul morţii: a înviat apoi pe prietenul Său cel mort de patru zile, pe Lazăr din Betania.

După patimi şi moartea Sa cu trupul pe Cruce, a înviat El însuşi din mormânt, biruind moartea cu moartea Sa,  făcându-se pe sine începătura învierii celor adormiţi. Mormântul Său s-a făcut izvorâtor de viaţă: prin Învierea Sa “Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer. (Penticostar, Cântările Învierii).

Spune Sfântul Apostol Pavel: “de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor; şi precum întru Adam toţi mor aşa şi întru Hristos vor învia.”

Învierea Domnului ne răspunde că nu se termină totul prin moarte, ci trupul se întoarce în ţărână iar sufletul merge la Dumnezeul care l-a dat. Doar în lumina Învierii Domnului, vedem lămurit calea prin care putem birui moartea şi dobândi viaţa veşnică, iar calea este lupta continuă împotriva păcatului. Iată faptul pentru care ziua învierii este  sărbătoarea sărbătorilor şi praznic al praznicelor. Învierea Domului este chezăşia învierii noastre. “Dacă Hristos nu a Înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică este credinţa voastră”, învaţă Sfântul Apostol Pavel.

Pentru a simţi bucuria învierii pe dinlăuntrul fiinţei noastre, datori suntem “să ne curăţăm simţurile” şi aşa  “să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii”.

Lumina Învierii alungă de la noi frica de întunericul morţii. Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă zicând: “Nimeni să nu se teamă de moarte, căci pe noi de moarte ne-a izbăvit moartea Mântuitorului”.

Semnificaţia şi modul de trăire a Învierii este ilustrată în frumosul tropar. Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm.

Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm: “Hristos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă Dăruindu-le!”;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *