“Votaţi-mă-ţi, bre, pe mine”

Din patru în patru ani, fiecare dintre noi se prezintă în faţa urnelor, pentru a vota pe cel care crede că va duce orașu’ spre “viitorul apropiat”. Dar, pentru a fi cunoscuţi cât mai îndeaproape, a trebuit sa treacă prin “maratonul” sau “crosul” electoral. Finalul va fi pe 27 septembrie. O zi… o zi a mai rămas si gata cu campania. Zilnic, kilometri întregi candidatii fie la fotoliul primarului, al președintelui C.J. sau cel de consilier au trecut prin arșita verii făcand “baia de mulţime”. Si când  baia se transformă în sudoare, atunci munca lor nu este în zadar. Fiecare excursie electorală este probabil planificată cu tot dichisul de șeful de campanie, de la sediul de partid local, întocmind traseul întocmai ca-ntr-o excursie organizată; șeful de campanie, evident, nefiind din Brăila și habar neavând pe unde-s pieţele și străzile. Transport, bagaje, aparate foto, suveniruri, muuuulte suveniruri ieftine și inutile pentru alegători, care mai de care mai originale și mai speciale. De asemenea, este planificat și traseul întâlnirii cu electoratul. Văi, munţi, dealuri, bălţi, tot relieful Carpato-Danubiano-Pontic, inclus numai într-o lună de zile, zi de zi, astfel ca băștinașul alegător să-l cunoască și să-l pipăie pe acela care ia “pulsul” personal și să îi plângă pe umăr, și nu numai, spunândui problemele, sau să îi aducă aminte sloganul “să trăim bine” (cam ca-n cușca cu 99 de porumbiţe și un porumbel). Văile și dealurile, munţii și bălţile, le găsești la tot pasul în orașul de la Dunăre, adicătelea prin Radu Negru, Chercea, Lacu Dulce sau Ramnicu-Sărat unde oamenii care locuiesc aici beneficiază de acest “superb” relief. Mormanele de gunoaie sau de pământ rămase de la lucrările neterminate sunt munţii și dealurile. Gropile aparţin categoriei văilor și bălţilor. A mai rămas șesul sau câmpia, pe care o întâlnim doar în zonele centrale, (mai puţin cele adiacente), recent refăcute și menţinute în stare naturală. Principala caracteristică a acestui relief brăilean este dispunerea sa în formă de evantai, pentru ca cel care aspiră la fotoliul de primar să nu se piardă prin urbe, că de… toate drumurile duc… în Dunăre.

Gata! Traseul este făcut. Hai la drumeţie. Recunoașterea excursioniștilor se face după culoarea și înscrisurile de pe tricou. Votaţi primarul… cel mai… tânăr… și frumos. La vederea acestora, românul se strânge ciotcă pe la colţurile străzilor, întrebând de curiozitate “ce se dă”. Unul dintre ei răspunde: “Din gură, ce să se dea!… Doar nu vrei o vilă cu piscină și luxoasa lui mașină”. Fiecare își spune “păsul”. Problemele curg șiroi ca apa la robinet. Toţi se “jeluie” de maidanezi, lipsa de canalizări, de locuinţe, locuri de muncă, încredere, pensie mica, și lista ar putea continua. În schimb, sfaturile și îndemnul: “Dacă mă votaţi pe mine, numai brânză și masline”, se amplifică precum un “reverb” de la o staţie de amplificare. Bucuros de îndemnurile primite, cetăţenul brăilean primește un cadou “consistent”, de reamintire a unui pliant. Suvenir de suveniruri! Ace, brice și… calendare pentru la anu’, cu toate că anu’ ăsta nu s-a consumat încă, pliante, postere și afișe, toate cu numele și portretele agăţate în vreun fel. Pentru o mai bună întipărire în mintea românului, candidatul sta in capul coloanei de excursioniști “ranjind” cu toti dintii catre alegator și sfatuindui cu textul deja cunoscut: “Votaţi-mă-ţi, bre, pe mine”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *