“La Mulţi Ani – România, la mulţi ani, români!”
“La Mulţi Ani, România, la mulţi ani, români! Să fim mai buni, să fim uniţi, să fim adevăraţi români, într-o ţară minunată numită România! La mulţi ani tuturor românilor!” Ce frumos sună… ce vorbe mari şi pătrunzătoare… care ar trebui să ne facă să vibrăm de bucurie că ne-am născut şi că trăim pe aceste frumoase meleaguri. Din păcate, pentru cei mai mulţi dintre români, aceste vorbe rămân, pe an ce trece, goale şi aproape fără semnificaţie.
România este casa în care ne-am născut şi am trăit împreună, şi am plâns împreună şi ne-am bucurat împreună. La mulţi ani, România!…
Mai există oare patriotismul care să ne facă să ne bucurăm de faptul că astăzi este ziua României, ziua fiecăruia dintre noi? Patriotismul care să ne facă să fim mândri şi să ne dea acea senzaţie, fie ea şi falsă, că Dumnezeu ne-a făcut mai speciali şi ne-a dăruit cea mai frumoasă ţară. Mai există oare aceea picătură de patriotism în noi… sau am fugi cu toţii din ţară fără să ne uităm înapoi? Să sperăm că da, mai există după atâta îndurare, “criză”, pandemie şi sărăcie. La mulţi ani, Românie, cu multă sărăcie, dar si pandemie!
“Trăim vremuri grele”, îmi spunea ieri un brăilean, cu o zi înainte de manifestările prilejuite de 1 Decembrie. “Ne mai arde de sărbătoare cu masca pe figură? Nicidecum! Ce să mai sărbătorim? Sărăcia? Scumpirile la produse, la mâncare?”, se întreba retoric cetăţeanul, arătându-şi nemulţumirea vizavi de vremurile pe care le parcurgem de câţiva ani încoace. Şi înclin să cred că omul avea dreptate, având în vedere situaţia economică de criză din care România parcă nu mai poate ieşi, ba, din contră, afundându-se şi mai tare în datorii şi neînţelegeri! “Dădeam alteori vina, atunci când ne mai cuprindea tristeţea într-o asemenea zi, pe vremea asta ploioasaă de iarnă, dar cred că, cel puţin anul acestea, dacă Ziua Naţională a României s-ar fi sărbătorit vara tot necăjiţi am fi fost. Cum să te bucuri că trăieşti într-o ţară în care bătrânii mor de foame, fără medicamentele necesare supravieţuirii, când tinerii îşi pun capăt zilelor din cauza datoriilor sau că nu mai au unde să muncească. Să mai adaug aici şi copiii? Viitorul acestei ţări care ar trebui să ducă mai departe neamul românesc? Ce repere şi ce exemple de urmat mai au ei? Să ia exemplu de la cei care ne conduc? N-aş crede! Ce pot să mai spun că ne împart în două? Vaccinaţi şi nevaccinaţi? Că avem restricţii şi ne ţin închişi în case într-o ţară liberă de după Revoluţie? Aşa că… La mulţi ani, români!”, ne-a mai spus cu amărăciune brăileanul nostru, încheind discuţia într-o notă deloc optimistă. Şi, oare, nu are dreptate concetăţeanul nostru? “Poate, nu”, ne-ar contrazice politicienii zilei, respectiv cei care, după manifestarea de 1 decembrie, ca de fiecare data, de ani si ani, desfăşurată la “foc automat”, ca în fiecare an, vor purcede tiptil la căldurica ambientală a localurilor din Brăila, unde vor mânca o fripturică de porc şi vor închina un pahar de vin în cinstea… românilor! A românilor care nici măcar nu au nimic pe masă, visând la tradiţionala fasole cu ciolan din anii trecuţi, la înghesuiala de la grilajul din faţa Primăriei pentru o caserolă de fasole, la spectacolele cu artişti de renume, la o sărbătoare de mare amploare aşa cum este România măreaţă. Şi totuşi în această zi să ne zicem din inimă şi suflet românesc “La mulţi ani!”.
