De Sfânta Maria Mică
Astăzi, 8 septembrie, creştinii ortodocşi şi cei catolici prăznuiesc Naşterea Maicii Domnului, sau “Sfânta Maria Mică”, prima sărbătoare importantă după Anul nou bisericesc. Aproape în viaţa oricui există o Marie: mamă, soră sau poate fiică, pe care azi o sărbătorim.
În unele tradiţii, Maica Domnului, adesea identificată cu astrul nopţii, Luna, se roagă la Dumnezeu să nu prăpădească lumea şi să nu izgonească vânturile. Conform tradiţiei creştine, Fecioara Maria a fost născută miraculos. Părinţii ei, Ioachim, descendent al unui neam împărătesc, şi Ana, descendentă din neamul lui David, erau defăimaţi şi huliţi de popor, că nu aveau copii. Ioachim plecat la muncă în munţi se ruga lui Dumnezeu, pentru a le aduce “darul”, iar femeia lui, stearpă şi neroditoare, nu mai ştia ce să facă pentru a da rod sfânt pântecului. După unele tradiţii populare, Ana ar fi rămas însărcinată mirosind sau sărutând o frunză de păr sau o floare.
După alte tradiţii, s-ar fi născut din “durere de inimă”, dintr-o mamă de şapte ani şi un tată de şaptezeci şi şapte. Pruncul Iisus, el însuşi zămislit miraculos, din sărutul unei icoane găsite într-o fântână, este născut de Maica Domnului în grajdul Moşului Crăciun, zeu la vârsta senectuţii, care se opune venirii Fiului pe lume. Maica Domnului binecuvântează boii, vacile, oile şi porcii, pentru că au încălzit-o şi hrănit-o în timpul naşterii. După aproximativ un ciclu lunar scurs de la moartea Fecioarei, creştinii îi celebrează naşterea. Unele din obiceiuri specifice Sfintei Mariei Mici, au fost preluate de sărbătoarea vecină, de la înălţarea Sfintei Cruci, din 14 septembrie, numită în Calendarul popular Ziua Crucii, când în tradiţia populară se făceau observaţii astronomice, pronosticuri meteorologice şi se culegeau plante de leac. Naşterea Maicii Domnului, numită popular şi Sânta-Maria Mică, anunţă hotarul astronomic dintre vară şi toamnă, marcat de închiderea pământului pentru insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre ţările calde. Se spune că în 14 septembrie, când creştinii sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci, se începea culesul strugurilor şi a nucilor plantaţi la vie. Tot în această perioadă se face mustul şi vinul.
Se spune că, dacă va mai ploua cu tunete şi fulgere după Ziua Crucii, toamna va fi lungă. Calendarul popular cuprinde sărbătorile specifice anotimpurilor la echinocţiul de toamnă precum şi ale strângerii roadelor de pe câmp, din vii, grădini, livezi şi semănăturile de toamnă. O credinţă populară, răspândită în toate zonele ţării, spune că dacă vrei să ştii cum va fi vremea în acest anotimp, trebuie să iei o ghindă în ziua Sfântului Arhanghel, din 6 septembrie, să o tai în două şi de vei găsi viermi înăuntru va fi an roditor, iar de nu vei găsi nimic să te înfricoşezi căci va fi an cu boli. În cazul în care vor fi multe ghinde în stejari, iarna va veni devreme. Dacă ghinda va fi plină la mijloc, va fi un an ploios, iar dacă e uscată, va fi un an secetos. Septembrie se mai numeşte şi “Cumpăna”, pentru că zilele se potrivesc la lungime cu nopţile.
