Opinie: “Goguţă şi politica”

Goguţă a intrat în politică, cu degetul în gură, ca să pară mai interesant şi la modă, şi aşa a rămas el, până s-a integrat în categoria tolomacilor specializaţi în teoria chibritului. Sunt mulţi din ăştia care se trezesc, fără să vrea, cocoţaţi pe funcţii importante şi gânguresc că nu au habar cum şi de ce au ajuns ei atât de sus. Goguţă se joacă sau se alintă, cu unul şi cu altul, scâncind câte ceva pe la cei care l-au propulsat şi, încet, dar sigur, cu degetul arătător bine înmuiat în grăsime, se hrăneşte din munca poporului. Mulţi sunt d’alde Goguţă sau Goguţele, de la diferite partide, purtând pempărşi, pantalonaşi cu bretele sau fustiţe de culoarea partidului, de la firme de renume din străinătate, care se plimbă prin faţa electoratului ca la parada modei. Cu un aer de superioritate, sfidează lumea, uitându-se, neştiutor, la cei ce suferă şi speră la o viaţă mai bună. Iar, când le vine ora de somn, nu ţin cont unde şi în ce împrejurare adorm, legănaţi de bone, povestindu-le din platforma program. Scâncesc când nu le convine ceva, zâmbesc sau râd în faţa simpatizanţilor sau a presei, ca şi cum nu ar şti ce se petrece în jurul lor. Joaca cu destinele ţării le place la nebunie, încruntându-se, atunci când li se aduc acuze. Atunci când s-a născut, Goguţă, a mizat pe susţinerea majorităţii electoratului familial şi, mai târziu, pe cel de şanţ. Mai târziu, acesta a realizat gafele făcute şi, de ciudă, neştiutor, şi-a dat drumul în scutece. Totdeauna, Goguţă, prin strădania lui, se visează în fruntea organizaţiei, dorind ca “tata” să nu se supere, pentru că nu l-a ascultat şi să primească “nana” în partea dorsală. Nu de puţine ori, poveştile audio spuse la ureche, îl inspiră în visele sale electorale, dar şi cele post-electorale, ascultând în taină şi gândind cu poftă la palate, prinţese şi tărâmuri îndepărtate. Cele mai apreciate sunt “Goguţă în ţara minunilor”, “Secretara şi bestia”, “Goguţă cel viteaz”, “Punguţa cu mulţi bani”, “Înşiră-te mărgărite”, “Politica şi lampa fermecată”, “Goguţă şi cei 40 de hoţi”, “Hagi Tudose” şi “Tinereţe fără bătrâneţe şi politica lui fără de moarte”. Jucăriile preferate de micuţul politician sunt: zornăitorile şi gorniţele electorale, baloanele şi eşarfele cu inscripţiile partidului, maşinuţele de lux de ultimul tip, măscăricii, dar, cel mai mult, îl adoră pe Pinocchio, cel cu nasul lung. De câţiva ani încoace, mulţi politicieni se folosesc de capacitatea lui Goguţă nătângul, făcând mare “tapaj” pe plan naţional. Acum că s-au învăţat cu poveştile, jucăriile, dar şi cu fiţele, Goguţii mai vor să fie realeşi  prin vot uninominal, la 9 iunie, chiar daca a trecut ziua lor. Ziua Copilului. Atunci, fiecare îşi va pune jucăriile la bătaie, poveştile vor prinde contur la urne, iar suzeta şi biberonul bunăstării, le vor opri ei, ca ofrandă a muncii lor, de a suge ciolanul până la capăt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *