Maneaua caniculară
E vară, caniculă parcă mai cald ca niciodată. Arsita 2024, nu ne dă pace si parcă arde mai tare de la o zi la alta până după Sfânta Maria. Fie că este zi de sâmbătă, duminică sau marti, că de… e lăsta de sec pentru pregătirea de postul Sfintei Mării, toată lumea… depinde dacă toată care se află în deplinătatea funcţiilor vitale, se adună la malul apei sau a gârlei, pentru câteva ore la un grătar si la o scăldătoare de racorire pe cinste. Bronzul vine de la sine ori că stai degeaba întins la plajă la bustul gol, ori că prăsesti la câmp “niscai” porumb ars de secetă, tot acelasi soare te prăjeste. Si cum statul sau munca ar merge cu “niţică” muzică, pe întinsul mal al Dunării, plaja de la Lacu Sărat sau cea de vis-a-vis la IMB, boxele difuzoarelor din autoturisme “bengoase” răcnesc distorsionat câte un hit manelistic aflat pe rampa de lansare a tv-urilor. La fel si la prasilă… numai că muzica se ascultă în surdină, la căsti, de pe mobilul cu cameră având memorie de “X” giga. Am spus în surdină deoarece porumbului nu-i place maneaua de proastă calitate, fiindcă vin dăunătorii, iar moţu’ curcanului va creste ca pirul.
Stim bine cu toţii că nici o manea nu-i originală, toate sunt „ciordite” din repertoriul turcesc, arăbesc, sârb sau indian. Nu zicem nimic de maestrii compozitori, care au impresia că, dacă îţi place o melodie, poţi să-i schimbi versurile si să scoţi un super hit la care să latre si toţi câinii din Brăila. Ca să vă faceţi o idee despre ce ar fi nevoie sau mai bine zis care este reţeta unei manele reusite, trebuie neapărat să ai tenul mai fin, să stii să faci doi pasi dreapta si doi înapoi si gata, manelist te numesti.
Dar să ne concentăm mai întâi asupra reţetei: se ia un manelar cu sechele – eventual cu probleme de personalitate – îl pui să citească niste versuri de neînţeles pentru mintea lui creaţă, bagi un ritm pe calculator sau orgă si gata, ai maneaua. Văleu! Florin, Salam, Minune si mulţi alţii care cred în ceea ce fac, alergând numai pentru profit si nu oricum, onorariul fiind numai în euroi. Dar să revenim la vară, la soare, la plajă, versurile auzite întâmplător sunt “misto”… “Ce miracol si ce vrajă, Stau cu gagica pe plajă, Am chef de distracţie, Trei luni de senzaţie”. Deci, să analizăm… Prin folosirea cuvintelor miracol si vrajă, poetul textier ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi eroi principali sau protagonisti, pe plajă, pe o perioadă de trei luni. Dar mai are si o trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera si iubire nesfârsită, si eternitate, dar si sinucidere.
Ce mai… Toate diamantele/ Stralucesc ca soarele/… să trăiască, să trăiască… maneaua să înflorească, Soarele să ne-ncălzească, Că-i muzică diavolească.
