Azi sărbătorim Ignatul! Obiceiuri şi tradiţii

Ca in fiecare an, pe data de 20 decembrie, se sărbătoreşte Sf. Ignatie Teoforul sau, mai simplu pentru români, în tradiţia populară “ignatul”. Această dată avea o semnificaţie deosebită în cadrul pregătirii pentru sărbătorile de iarnă: este ziua în care se taie porcul. O tradiţie moştenită din strămoşi, una din puţinele păstrate cu sfinţenie, mai ales în mediul rural, tăierea porcului are, pe lângă beneficiile culinare, şi semnificaţii aparte.

De ce porcul şi de ce în ziua de Ignat?

Ziua în care se taie porcul este un moment de mare sărbătoare în familie. După un an de îngrăşare, “Ghiţă” este sacrificat dis de dimineaţă, adunând pe lângă el toţi membrii familiei. Se spune că dacă cineva este milos atunci porcul nu va muri repede, iar carnea nu va fi bună. Din străbuni se mai spune că în această zi, dacă cei săraci nu au un porc, trebuie să taie alt animal (găină, raţă). De asemena, bătrânii spun că, în noaptea de dinainte de Ignat, animalele visează că vor fi sacrificate manifestându-se aparte ca în celelalte zile.
Legenda spune că Ignat era numele unui bărbat care vrând să taie porcul, şi-a lovit din greşeală tatăl cu securea în cap. Acesta a murit, iar fiul, răvăşit de cele întâmplate, şi-a luat lumea în cap şi a înnebunit. În alte legende, Ignat reprezintă o divinitate solară. În acestă zi, oamenii nu au voie să facă altceva în gospodărie, decât să taie şi să prepare porcul. Acest ritual pur autohton îl găsim în special la sate unde datina se păstrează şi în zilele noastre, acolo unde gospodarii se îndeletnicesc o zi întreagă la prepararea şi conservarea cărnii de porc. Cel mai aşteptat moment în ziua de Ignat este “Pomana porcului”. Nici o zi de Ignat nu se poate sfârşi fără împlinirea unui obicei împământenit: Pomana Porcului. Este imposibil să omitem aşa ceva. După ce porcul a fost tranşat, gospodarul alege cele mai fragede bucăţi de carne şi le trimite nevestei la bucătărie. Prima masă din porcul tăiat denumită de megieşi “pomana porcului” este şi cea mai gustoasă. După ce “bunătăţile” au “forfotit” în ceaun, pe ochiul plitei, se prepară mămăliguţa. Când masa este pregătită, unii preferă să mănânce afară lângă porcul gata tranşat, alţii în case, gazdele şi toţi cei care au ajutat la treabă ciocnesc paharele de ţuică în jurul mesei şi se aşează la cea mai frumoasă realizare gastronomică a lunii decembrie.
Superstiţiile “mai spun” că dacă cineva lucrează altceva în ziua de Ignat, va cădea bolnav la pat şi va avea convulsii, la fel ca porcul când este tăiat. În ajun se fierbe grâu din care mănâncă toţi cei din casă, iar ce rămâne se dă păsărilor a doua zi în zori.
Untura de porc negru este folosită la vrăji. De bobotează, femeile duc o parte din untură la preot pentru sfinţire, iar apoi o păstrează pentru a unge pe cei care suferă de junghiuri şi dureri de picioare. De asemenea, cei care erau bănuiţi că vor ajunge strigoi erau unşi cu untură de porc negru.
O altă superstiţie de Ignat este crucea pe care o fac bunicii pe fruntea nepoţilor cu sânge de porc, pentru a fi feriţi de boli.
După ziua de Ignat şi până la Crăciun femeilor le este interzis să toarcă lână. În afară de foile de ceapă presărate cu sare care ne arată cum va fi lunile anului, aşa şi splina porcului ne va arăta cât de grea sau uşoară va fi iarna. Un moment unic în ritualul anual al tăierii porcului este scosul splinei. Toţi participanţii amuţesc un minut, că e lucru mare. Din bătrâni se ştie că splina porcului de tăiat este cel mai bun “oracol” de consultat în privinţa năprăsniciei iernii. Dacă splina este groasă în partea dinspre capăt, e semn de iarnă grea, cu multă zăpadă, dar şi de vară cu recoltă bogată. Dacă însă splina este subţire, asta arată că va fi o iarnă săracă în omăt, geroasă, iar primăvara va veni mai repede şi anul nu va fi foarte îmbelşugat.