Mărţişoare, mărţişoare !

Ca în fiecare an, ziua de 1 Martie ne readuce speranţa, optimismul, credinţa în mai bine… Din încleştarea frigului cu razele soarelui, a întunericului cu lumina, după ultimele zvârcoliri din zilele babelor, înving viaţa şi primăvara şi soarele. Această bucurie a reînvierii naturii nu putea fi invocată decât printr-un mic dar, numit “Mărţişor”, pe care îl oferim celor dragi la început de primăvară.
Şnurul alb şi roşu cu o amuletă (bănuţ, scoică, trifoi, coşar etc.) era legat, de către părinţi, la mâna copiilor, flăcăii îl dăruiau fetelor sau, în semn de prietenie, fetele îl schimbau între ele cu urarea de noroc şi sănătate. Mărţişorul dăruit în zorii primei zile din Martie, se purta 9 -12 zile, uneori chiar până la vederea primului pom înflorit, apoi se atârna de ramurile înflorite, crezându-se că tot aşa va fi şi anul celui care l-a purtat. Cuvântul “mărţişor” are origini latine şi este numele popular al lunii martie.

Mărţişoare brăilene

Acest străvechi obicei al primăverii este specific poporului român şi îşi are originea în credinţele şi practicile agrare. Cu timpul, tradiţia mărţişorului s-a extins şi la oraş. Până la 1 Martie a mai rămas doar o zi, iar micii comercianţi au şi ieşit cu tarabele pline de mărţişoare de diferite soiuri şi mărimi, în  aşteptarea cumpărătorilor. De la simbolicul trifoi cu patru foi, mai nou, de câţiva ani găsim pe tarabe şi parfumuri, păpuşi şi chiar bibelouri. “Mărţişorarii” brăileni sunt nemulţumiţi că vânzarea de anul acesta merge prost şi că lumea nu se mai înghesuie să cumpere, ca în anii trecuţi. Îi întâlnim prin pieţele brăilene, pe la colţuri de străzi sau pe fosta Regala aceştia pot vinde mărţişoare în baza autorizaţiei eliberate de primărie.

“Am mărţişoare de toate tipurile, dar, anul acesta nu prea merge. Uitaţi-vă şi dumneavoastră, sunt scumpe? Am de la un leu până la cinci lei bucata, dar lumea nu cumpără. Trece se uită şi pleacă. Se vinde bine trifoiul cu patru foi, cică aduce noroc. Sper ca mâine sau poimâine să vină mai mulţi cumpărători” ne spune un comerciant de mărţişoare.

O altă vânzătoare ne vede şi intră în vorbă: “Nu se mai merită să te mai ocupi de această afacere. La anu’ nu o să mai ies cu taraba, că nu rentează. Pe locul ăsta am plătit zece lei, pentru toată perioada cât voi sta aici. Dar nu se merită… că lumea cumpără d’astea de un leu… felicitări, păpuşele şi floricele. Până acum, bătrânii au venit să cumpere, dar aşteptăm şi copii. Asta este tradiţia şi trebuie să ne ţinem de ea. Este muncă multă, migală multă şi când tragi linie, cu nimic nu te alegi după atâtea zile de stat afară în picioare”.
…Mărţişorul este simbolul primăverii, care, vrem sau nu vrem, se apropie cu paşi repezi.