Sărbători triste, dar… adevărate

Cu toţii aşteptăm frumoasele sărbători de iarnă. Cu zăpadă sau fără, cu purcelul gata tăiat sau cumpărat din piaţă cam 3 kilograme de familie, ca să miroasă şi în casă a friptură, cu brad sau fără, cu dulciuri şi cozonaci ne bucurăm ca nişte copii. Amintirile anilor precedenţi ne dau acum fiori, când facem lista cu cele trebuincioase. Crăciunul şi Anul Nou, două sărbători mult aşteptate se anunţă a fi cele mai dificile, pentru români, din ultimii 26 de ani. Măsurile de austeritate impuse de guvernanţi, tăierile salariale, creşterea TVA-ului, coroborate cu sărăcia tot mai mare care şi-a făcut loc în Romania şterg oamenilor bucuria care ar fi trebuit să domine aceste sărbători. Trecem cu vederea lipsa banului, dar în sufletele noastre avem o umbră de amărăciune crasă pe care o încercăm să o minţim. Mai sunt trei zile şi la fel ca în alţi ani ne vom bucura şi vom ura cunoştinţelor “Crăciun Fericit!”. Oare este atât de fericit? Scumpirile sunt la ordinea zilei, n-au scăpat de majorări mâncarea de zi cu zi, brazii, jucăriile, hainele, încălţările şi nici carburanţii. Aproape jumătate dintre români au păstrat pentru Crăciun sau au un buget sub 400 de lei, mulţi spunând că banii au fost afectaţi de criza din ultimii doi ani. Ce să mai spunem cartofii fie ei autohtoni sau de import, s-au scumpit în ultima lună cu aproape 10%, iar ouăle cu aproape 8 procente. De asemeni alte scumpiri mai importante au fost înregistrate la fructele proaspete, făină, mălai şi uleiul de gătit. Nu mai spun de pâinea cea de toate zilele care este din ce în ce mai mică, iar preţul este mare. Pieţele brăilene sunt pline… de vânzători însă mai puţin de cumpărători. Prima dată te gândeşti că totul se datorează vremii capricioase. Vremea mohorâtă te ţine în casă la căldură, nicidecum să te ambalezi cu marfă de piaţă şi să tremuri din greu ore întregi pe la maxi-taxi, autobuz sau tamvai… Pare interesant, deci să testezi o piaţă cu puţine zile înainte de sărbătorile finale ale anului, atunci când toate mesele vor fi îmbelşugate şi pline de bunătăţi. Cel puţin asta e tradiţia de la care nu poţi să abdici nici măcar în vremuri extrem de sărăcite. Imagini destul de sumbre arată că la doar câteva zile distanţă de Crăciun, pieţele oraşului sunt aproape pustii. În Piaţa Centrală sau Piaţa Mare aşa cu o ştiu brăilenii, rânduri întregi de tarabe goale. Ici-colo, un vânzător de cartofi, o grămăjoară de ceapă şi zarzavaturi legate strâns. Într-adevăr, cine nu are nevoie de zarzavaturi?! Şi dacă te bazezi doar pe o ciorbă cu un ciolan aruncat înăuntru, tot ai nevoie de ceva vedeţuri. Vorba vine. Frumoşii brăduţi, smulşi mult prea devreme din măreţia munţilor aşteaptă în liniştea lor mutilată venirea unui cumpărător la un preţ variind între 80 şi peste 300 de lei. Victorioase rămân (doar) crengile care au trecere din cauza preţului scăzut la 1 leu craca. Întreb vânzătorii care poate fi cauza acestei… tăceri nefireşti din partea celor care ar fi trebuit să le ia cu asalt produsele. Oamenii ridică din umeri: “ori nu s-au dat salariile ori lumea îşi ţine bănuţii până în pragul sărbătorilor! Dar cel mai sigur e că nu sunt bani! E multă, multă sărăcie, şi, oricât ar părea de necrezut se va renunţa, încet-încet la masa cu bunătăţi. Nu mai faci brad ci cumperi o creangă, nu mai tai porcul ci iei nişte cârnaţi de porc, un pic de carne tocată pentru sarmale, o bucăţică de friptură, nu neapărat de porc, o plăcintă de la patiserie şi gata! La cadouri şi vizite am renunţat demult!”. Constat o imagine adevărată, o imagine exactă a vremurilor în care trăim. Este trist, dar adevărat.